Filtrarea în adâncime și filtrarea suprafeței

Selectarea produselor de filtrare este esențială pentru a asigura designul corect al mediilor de filtrare și cea mai bună selecție a materialului potrivit și a designului formei filtrului pentru fiecare aplicație de filtrare. Două metode principale de filtrare, filtrarea în adâncime și filtrarea suprafeței. În cazul filtrării în adâncime, particulele sunt prinse în mediul de filtrare; în filtrarea de suprafaţă sunt reţinute pe suprafaţa formată ulterior.

Filtrarea de suprafață este în primul rând un mecanism de filtrare și cernere în care particulele mai mari decât dimensiunea porilor mediilor filtrante sunt separate. Dimensiunea lor le împiedică să intre sau să treacă prin porii filtrului. Particulele ulterioare se acumulează pe suprafață, care cresc în grosime pe măsură ce mai mult fluid încărcat cu particule este forțat în mediul de filtrare. Datorită structurii lor potenţial mai mici ale porilor, discurile filtrante pot ajuta la separarea particulelor mai fine. Procesele sale pot fi executate la debit constant/presiune în creștere sau presiune constantă/debit descrescător. Deoarece majoritatea filtrelor de suprafață nu sunt perfect uniforme ca netezime sau structura porilor poate afecta durata de viață a filtrului, atunci filtrarea în adâncime este o altă opțiune de luat în considerare în timpul utilizării.

Filtrarea în adâncime este utilizată în principal în aplicațiile în care particulele mici trebuie separate. De exemplu, protejarea echipamentului de murdărie sau coroziune, protejarea catalizatorilor de otrăvire și purificare. Particulele pătrund în mediul filtrant, iar structura cu mai multe straturi a grosimii filtrului previne înfundarea prematură a elementului filtrant și crește retenția murdăriei și durata de viață. Deoarece particulele sunt prinse în adâncimea mediului, este necesară curățarea elementului de filtrare. Curățarea se poate face cu solvenți, vibrații cu ultrasunete, piroliză, curățare cu abur sau spălare în contra-înaltă presiune.